șerbi

See also: serbi and Serbi

Romanian

Etymology

Inherited from Latin servīre. Doublet of servi, which was borrowed.

Verb

a șerbi (third-person singular present șerbește, past participle șerbit) 4th conj.

1. (archaic) to work or serve as a serf or slave

Conjugation

    conjugation of șerbi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a șerbi
gerund			șerbind
past participle			șerbit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	șerbesc	șerbești	șerbește	șerbim	șerbiți	șerbesc
	imperfect	șerbeam	șerbeai	șerbea	șerbeam	șerbeați	șerbeau
	simple perfect	șerbii	șerbiși	șerbi	șerbirăm	șerbirăți	șerbiră
	pluperfect	șerbisem	șerbiseși	șerbise	șerbiserăm	șerbiserăți	șerbiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să șerbesc	să șerbești	să șerbească	să șerbim	să șerbiți	să șerbească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		șerbește			șerbiți
	negative		nu șerbi			nu șerbiți

Derived terms

• șerbire

Related terms

• șerb, serv, servi

See also

• iobăgi, robi