cerceta

Romanian

Etymology

Inherited from Late Latin circitāre, present active infinitive of circitō, from Latin circō.

Pronunciation

• Audio

  (file)

Verb

a cerceta (third-person singular present cercetează, past participle cercetat) 1st conj.

1. to examine, investigate, inspect, scrutinize, search

Conjugation

    conjugation of cerceta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a cerceta
gerund			cercetând
past participle			cercetat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cercetez	cercetezi	cercetează	cercetăm	cercetați	cercetează
	imperfect	cercetam	cercetai	cerceta	cercetam	cercetați	cercetau
	simple perfect	cercetai	cercetași	cercetă	cercetarăm	cercetarăți	cercetară
	pluperfect	cercetasem	cercetaseși	cercetase	cercetaserăm	cercetaserăți	cercetaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cercetez	să cercetezi	să cerceteze	să cercetăm	să cercetați	să cerceteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cercetează			cercetați
	negative		nu cerceta			nu cercetați

Derived terms

• cercetare

Related terms

• cerca

Spanish

Noun

cerceta f (plural cercetas)

1. teal (bird)
   1. cerceta común - common teal
   2. cerceta de Andamán - Andaman teal

Further reading

• “cerceta”, in Diccionario de la lengua española, Vigésima tercera edición, Real Academia Española, 2014