încurca
Romanian
Etymology
Either from Vulgar Latin incolicāre, from colus, or from a root *curricāre, from currō. Less likely from descurca, which is more likely derived from this word instead.
Verb
a încurca (third-person singular present încurcă, past participle încurcat) 1st conj.
- to confuse, bewilder, perplex
- to mix up, confuse, blunder, confound
- to entangle, hamper, trouble, encumber, complicate
Conjugation
conjugation of încurca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a încurca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | încurcând | ||||||
| past participle | încurcat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | încurc | încurci | încurcă | încurcăm | încurcați | încurcă | |
| imperfect | încurcam | încurcai | încurca | încurcam | încurcați | încurcau | |
| simple perfect | încurcai | încurcași | încurcă | încurcarăm | încurcarăți | încurcară | |
| pluperfect | încurcasem | încurcaseși | încurcase | încurcaserăm | încurcaserăți | încurcaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să încurc | să încurci | să încurce | să încurcăm | să încurcați | să încurce | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | încurcă | încurcați | |||||
| negative | nu încurca | nu încurcați | |||||