îndreptățire
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From îndreptăți + -re.
Noun[edit]
îndreptățire f (plural îndreptățiri)
Declension[edit]
Declension of îndreptățire
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) îndreptățire | îndreptățirea | (niște) îndreptățiri | îndreptățirile |
| genitive/dative | (unei) îndreptățiri | îndreptățirii | (unor) îndreptățiri | îndreptățirilor |
| vocative | îndreptățire, îndreptățireo | îndreptățirilor | ||