țară

See also: tara, Tara, tará, tāra, tåra, țara, and ta-ra

Romanian

Alternative forms

• țeară (archaic)

Etymology

From the older țeară, from Latin terra, ultimately from Proto-Indo-European *ters- (“dry”). Compare Dalmatian tiara.

Pronunciation

• IPA^(key): [ˈtsarə]

Noun

țară f (plural țări)

1. land
2. country

Declension

declension of țară

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) țară	țara	(niște) țări	țările
genitive/dative	(unei) țări	țării	(unor) țări	țărilor
vocative	țaro		țărilor

Synonyms

• (land): pământ, tărâm, ținut
• (country): stat

Derived terms

• țăran

Related terms

• țărână
• terasă
• teren
• terestru
• teritoriu