îndoi

Romanian

Etymology 1

în- (“in”) +‎ doi (“two”)

Pronunciation

• IPA^(key): [ɨndoˈi]

Verb

a îndoi (third-person singular present îndoaie, past participle îndoit) 4th conj.

1. (transitive) to bend, to fold over; (in a book) to dog-ear
2. (transitive) to bend, to curve, to make curved
3. (reflexive, with accusative) to slouch

Conjugation

    conjugation of îndoi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a îndoi
gerund			îndoind
past participle			îndoit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îndoi	îndoi	îndoaie	îndoim	îndoiți	îndoaie
	imperfect	îndoiam	îndoiai	îndoia	îndoiam	îndoiați	îndoiau
	simple perfect	îndoii	îndoiși	îndoi	îndoirăm	îndoirăți	îndoiră
	pluperfect	îndoisem	îndoiseși	îndoise	îndoiserăm	îndoiserăți	îndoiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îndoi	să îndoi	să îndoaie	să îndoim	să îndoiți	să îndoaie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îndoaie			îndoiți
	negative		nu îndoi			nu îndoiți

Derived terms

• dezdoi
• îndoitură

See also

• plia
• împături

Verb

a îndoi (third-person singular present îndoiește, past participle îndoit) 4th conj.

1. (transitive) to double, to increase two-fold
2. (transitive) to mix equal parts of two different liquids
3. (reflexive, with accusative) to doubt

   Mă îndoiesc că va fi acasă deseară.

   I doubt that he'll be home tonight.

Conjugation

    conjugation of îndoi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a îndoi
gerund			îndoind
past participle			îndoit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îndoiesc	îndoiești	îndoiește	îndoim	îndoiți	îndoiesc
	imperfect	îndoiam	îndoiai	îndoia	îndoiam	îndoiați	îndoiau
	simple perfect	îndoii	îndoiși	îndoi	îndoirăm	îndoirăți	îndoiră
	pluperfect	îndoisem	îndoiseși	îndoise	îndoiserăm	îndoiserăți	îndoiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îndoiesc	să îndoiești	să îndoiască	să îndoim	să îndoiți	să îndoiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îndoiește			îndoiți
	negative		nu îndoi			nu îndoiți

Synonyms

• (double): dubla

Derived terms

• îndoială
• îndoios

Etymology 2

Forms of the above verbs.

Pronunciation 1

• IPA^(key): [ɨndoˈi]

Verb

îndoi

1. third-person singular simple perfect indicative of îndoi

Pronunciation 2

• IPA^(key): [ɨnˈdoj]

Verb

îndoi

1. first/second-person singular present indicative/subjunctive of îndoi