consimți
Romanian
Etymology
con- + simți, based on French consentir, Latin consentire.
Verb
a consimți (third-person singular present consimte, past participle consimțit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of consimți (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a consimți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | consimțind | ||||||
| past participle | consimțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | consimt | consimți | consimte | consimțim | consimțiți | consimt | |
| imperfect | consimțeam | consimțeai | consimțea | consimțeam | consimțeați | consimțeau | |
| simple perfect | consimții | consimțiși | consimți | consimțirăm | consimțirăți | consimțiră | |
| pluperfect | consimțisem | consimțiseși | consimțise | consimțiserăm | consimțiserăți | consimțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să consimt | să consimți | să consimtă | să consimțim | să consimțiți | să consimtă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | consimte | consimțiți | |||||
| negative | nu consimți | nu consimțiți | |||||