Jump to content

criant

From Wiktionary, the free dictionary

Catalan

[edit]

Verb

[edit]

criant

  1. gerund of criar

French

[edit]

Pronunciation

[edit]

Adjective

[edit]

criant (feminine criante, masculine plural criants, feminine plural criantes)

  1. shouting
    La horde criante des supporters.
    The shouting horde of supporters.
  2. so shocking as to cause outcries; scandalous, outrageous
    une injustice criante
    an outrageous injustice
  3. blatant, flagrant
    une erreur criante
    a blatant error

Participle

[edit]

criant

  1. present participle of crier
    un papier peint criant de mauvais goût
    a painted paper screaming of bad taste

Further reading

[edit]

Anagrams

[edit]

Middle English

[edit]

Adjective

[edit]

criant

  1. alternative form of creaunt

Old French

[edit]

Verb

[edit]

criant

  1. present participle of crier

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

    Borrowed from French criant.

    Adjective

    [edit]

    criant m or n (feminine singular criantă, masculine plural crianți, feminine/neuter plural criante)

    1. shouting

    Declension

    [edit]
    Declension of criant
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite criant criantă crianți criante
    definite criantul crianta crianții criantele
    genitive-
    dative
    indefinite criant criante crianți criante
    definite criantului criantei crianților criantelor