cumineca

Romanian

Alternative forms

• cuminica

Etymology

From a Vulgar Latin root *comminicāre, from Latin communicāre, present active infinitive of communicō. Doublet of the borrowed comunica.

Verb

a cumineca (third-person singular present cuminecă, past participle cuminecat) 1st conj.

1. (Christianity, transitive, reflexive) to receive (or give) the Eucharist, Holy Communion
2. (obsolete) to communicate

Conjugation

    conjugation of cumineca (first conjugation, no infix)

infinitive			a cumineca
gerund			cuminecând
past participle			cuminecat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cuminec	cumineci	cuminecă	cuminecăm	cuminecați	cuminecă
	imperfect	cuminecam	cuminecai	cumineca	cuminecam	cuminecați	cuminecau
	simple perfect	cuminecai	cuminecași	cuminecă	cuminecarăm	cuminecarăți	cuminecară
	pluperfect	cuminecasem	cuminecaseși	cuminecase	cuminecaserăm	cuminecaserăți	cuminecaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cuminec	să cumineci	să cuminece	să cuminecăm	să cuminecați	să cuminece
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cuminecă			cuminecați
	negative		nu cumineca			nu cuminecați

Synonyms

• (receive Eucharist): griji, împărtăși

Derived terms

• cuminecare
• cuminecătură

See also

• comunica