dărâma

See also: darama, darāma, and darāmā

Romanian

Alternative forms

• dărma

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *dērāmāre, from Latin rāmus (“branch”). Compare Italian diramare, Dalmatian dramur, Old French deramer, Spanish and Portuguese derramar; compare also Albanian dërmoj.

Pronunciation

• IPA^(key): /dərɨˈma/

• Audio

  (file)

Verb

a dărâma (third-person singular present dărâmă, past participle dărâmat) 1st conj.

1. (archaic) to prune (a tree)
2. to demolish, knock down

Conjugation

    conjugation of dărâma (first conjugation, no infix)

infinitive			a dărâma
gerund			dărâmând
past participle			dărâmat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dărâm	dărâmi	dărâmă	dărâmăm	dărâmați	dărâmă
	imperfect	dărâmam	dărâmai	dărâma	dărâmam	dărâmați	dărâmau
	simple perfect	dărâmai	dărâmași	dărâmă	dărâmarăm	dărâmarăți	dărâmară
	pluperfect	dărâmasem	dărâmaseși	dărâmase	dărâmaserăm	dărâmaserăți	dărâmaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dărâm	să dărâmi	să dărâme	să dărâmăm	să dărâmați	să dărâme
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dărâmă			dărâmați
	negative		nu dărâma			nu dărâmați

Derived terms

• dărâmare

Related terms

• ram