degera
Romanian
Etymology
From Vulgar Latin *degelāre, from de- + Latin gelāre, present active infinitive of gelō.
Verb
a degera (third-person singular present degeră, past participle degerat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of degera (first conjugation, no infix)
| infinitive | a degera | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | degerând | ||||||
| past participle | degerat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | deger | degeri | degeră | degerăm | degerați | degeră | |
| imperfect | degeram | degerai | degera | degeram | degerați | degerau | |
| simple perfect | degerai | degerași | degeră | degerarăm | degerarăți | degerară | |
| pluperfect | degerasem | degeraseși | degerase | degeraserăm | degeraserăți | degeraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să deger | să degeri | să degere | să degerăm | să degerați | să degere | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | degeră | degerați | |||||
| negative | nu degera | nu degerați | |||||