denota

See also: denotá, denotà, and dénota

Catalan

Pronunciation

• IPA^(key): (Central, Balearic) [dəˈnɔ.tə]
• IPA^(key): (Valencia) [deˈnɔ.ta]

Verb

denota

1. inflection of denotar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Italian

Verb

denota

1. inflection of denotare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• datone, detona, donate, ondate

Latin

Pronunciation

• (Classical Latin) IPA^(key): /ˈdeː.no.taː/, [ˈd̪eːnɔt̪äː]
• (modern Italianate Ecclesiastical) IPA^(key): /ˈde.no.ta/, [ˈd̪ɛːnot̪ä]

Verb

dēnotā

1. second-person singular present active imperative of dēnotō

Portuguese

Verb

denota

1. inflection of denotar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French dénoter, from Latin dēnotō.

Verb

a denota (third-person singular present denotă, past participle denotat) 1st conj.

1. to denote

Conjugation

    conjugation of denota (first conjugation, no infix)

infinitive			a denota
gerund			denotând
past participle			denotat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	denot	denoți	denotă	denotăm	denotați	denotă
	imperfect	denotam	denotai	denota	denotam	denotați	denotau
	simple perfect	denotai	denotași	denotă	denotarăm	denotarăți	denotară
	pluperfect	denotasem	denotaseși	denotase	denotaserăm	denotaserăți	denotaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să denot	să denoți	să denote	să denotăm	să denotați	să denote
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		denotă			denotați
	negative		nu denota			nu denotați

Spanish

Pronunciation

• IPA^(key): /deˈnota/ [d̪eˈno.t̪a]
• Rhymes: -ota
• Syllabification: de‧no‧ta

Verb

denota

1. inflection of denotar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative