mândri

See also: mandri and Mandri

Romanian

Etymology

From mândru.

Verb

a mândri (third-person singular present mândrește, past participle mândrit) 4th conj.

1. (reflexive) to be proud of
2. (reflexive) to be haughty
3. (reflexive) to boast or brag

Conjugation

    conjugation of mândri (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a mândri
gerund			mândrind
past participle			mândrit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	mândresc	mândrești	mândrește	mândrim	mândriți	mândresc
	imperfect	mândream	mândreai	mândrea	mândream	mândreați	mândreau
	simple perfect	mândrii	mândriși	mândri	mândrirăm	mândrirăți	mândriră
	pluperfect	mândrisem	mândriseși	mândrise	mândriserăm	mândriserăți	mândriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să mândresc	să mândrești	să mândrească	să mândrim	să mândriți	să mândrească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		mândrește			mândriți
	negative		nu mândri			nu mândriți

See also

• făli, lăuda