naviga

See also: nāvīga and nāvīgā

Italian

Verb

naviga

1. inflection of navigare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• gavina, ignava, vagina, vangai

Latin

Verb

nāvigā

1. second-person singular present active imperative of nāvigō

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian navigare, French naviguer, Latin navigāre.

Pronunciation

• IPA^(key): /na.viˈɡa/

Verb

a naviga (third-person singular present navighează, past participle navigat) 1st conjugation

1. to navigate
2. to surf the internet

   Navighezi pe internet. ― You surf the internet.

Conjugation

    conjugation of naviga (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a naviga
gerund			navigând
past participle			navigat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	navighez	navighezi	navighează	navigăm	navigați	navighează
	imperfect	navigam	navigai	naviga	navigam	navigați	navigau
	simple perfect	navigai	navigași	navigă	navigarăm	navigarăți	navigară
	pluperfect	navigasem	navigaseși	navigase	navigaserăm	navigaserăți	navigaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să navighez	să navighezi	să navigheze	să navigăm	să navigați	să navigheze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		navighează			navigați
	negative		nu naviga			nu navigați

Derived terms

• navigare

Related terms

• navigator
• navigație
• navă