răsări
Romanian
Etymology
From a Vulgar Latin root *resalīre, present active infinitive of *resaliō, from Latin re + saliō. Equivalent to ră- + sări. Compare Italian risalire, Spanish resalir, Portuguese resair, Aromanian arsar, arsãrire.
Verb
a răsări (third-person singular present răsare, past participle răsărit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of răsări (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a răsări | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | răsărind | ||||||
| past participle | răsărit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | răsar | răsari | răsare | răsărim | răsăriți | răsar | |
| imperfect | răsăream | răsăreai | răsărea | răsăream | răsăreați | răsăreau | |
| simple perfect | răsării | răsăriși | răsări | răsărirăm | răsărirăți | răsăriră | |
| pluperfect | răsărisem | răsăriseși | răsărise | răsăriserăm | răsăriserăți | răsăriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să răsar | să răsari | să răsară | să răsărim | să răsăriți | să răsară | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | răsari | răsăriți | |||||
| negative | nu răsări | nu răsăriți | |||||