retrage
Romanian
Etymology
From re- + trage, modeled after French retraire.
Verb
a retrage (third-person singular present retrage, past participle retras) 3rd conj.
Conjugation
conjugation of retrage (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a retrage | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | retragând | ||||||
| past participle | retras | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | retrag | retragi | retrage | retragem | retrageți | retrag | |
| imperfect | retrageam | retrageai | retragea | retrageam | retrageați | retrageau | |
| simple perfect | retrasei | retraseși | retrase | retraserăm | retraserăți | retraseră | |
| pluperfect | retrasesem | retraseseși | retrasese | retraseserăm | retraseserăți | retraseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să retrag | să retragi | să retragă | să retragem | să retrageți | să retragă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | retrage | retrageți | |||||
| negative | nu retrage | nu retrageți | |||||