sări

See also: sari, Sari, sarí, sarī, and sarı

Romanian

Etymology

From Latin salīre, present active infinitive of saliō, ultimately from Proto-Indo-European *sl̥i-.

Verb

a sări (third-person singular present sare, past participle sărit) 4th conj.

1. to jump

Conjugation

    conjugation of sări (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a sări
gerund			sărind
past participle			sărit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sar săr	sari sări	sare	sărim	săriți	sar săr
	imperfect	săream	săreai	sărea	săream	săreați	săreau
	simple perfect	sării	săriși	sări	sărirăm	sărirăți	săriră
	pluperfect	sărisem	săriseși	sărise	săriserăm	săriserăți	săriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sar să săr	să sari să sări	să sară	să sărim	să săriți	să sară
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sari sări			săriți
	negative		nu sări			nu săriți

Derived terms

• sărire
• săritură

Related terms

• răsări
• tresări

See also

• sălta