saluta

Italian

Verb

saluta

1. inflection of salutare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Latin

Verb

salūtā

1. second-person singular present active imperative of salūtō

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian, Latin salutare. Compare the inherited doublet săruta (“to kiss”).

Pronunciation

• IPA^(key): /sa.luˈta/

• Audio:

  (file)

Verb

a saluta (third-person singular present salută, past participle salutat, third-person subjunctive salute) 1st conjugation

1. to greet, to salute

   Synonym: întâmpina

Conjugation

    conjugation of saluta (first conjugation, no infix)

infinitive			a saluta
gerund			salutând
past participle			salutat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	salut	saluți	salută	salutăm	salutați	salută
	imperfect	salutam	salutai	saluta	salutam	salutați	salutau
	simple perfect	salutai	salutași	salută	salutarăm	salutarăți	salutară
	pluperfect	salutasem	salutaseși	salutase	salutaserăm	salutaserăți	salutaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să salut	să saluți	să salute	să salutăm	să salutați	să salute
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		salută			salutați
	negative		nu saluta			nu salutați

Related terms

• salut
• săruta

Further reading

• “saluta”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2026