scuti

See also: Scuti

Latin

Noun

(deprecated template usage) scūtī

1. genitive singular of scūtum

---

Romanian

Etymology

From scut (“shield”) +‎ -i.

Verb

a scuti (third-person singular present scutește, past participle scutit) 4th conj.

1. to exempt, exonerate, spare, save, absolve of

Conjugation

    conjugation of scuti (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a scuti
gerund			scutind
past participle			scutit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	scutesc	scutești	scutește	scutim	scutiți	scutesc
	imperfect	scuteam	scuteai	scutea	scuteam	scuteați	scuteau
	simple perfect	scutii	scutiși	scuti	scutirăm	scutirăți	scutiră
	pluperfect	scutisem	scutiseși	scutise	scutiserăm	scutiserăți	scutiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să scutesc	să scutești	să scutească	să scutim	să scutiți	să scutească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		scutește			scutiți
	negative		nu scuti			nu scutiți