spurcăciune

Romanian

Etymology

spurca +‎ -ciune. Confer also Italian sporcaccione.

Noun

spurcăciune f (plural spurcăciuni)

1. filth, dirt, muck
2. squalor, nastiness
3. excrement, manure
4. despicable person

Declension

Declension of spurcăciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) spurcăciune	spurcăciunea	(niște) spurcăciuni	spurcăciunile
genitive/dative	(unei) spurcăciuni	spurcăciunii	(unor) spurcăciuni	spurcăciunilor
vocative	spurcăciune, spurcăciuneo		spurcăciunilor

Synonyms

• (filth): murdărie, mizerie, jeg
• (manure): balegă, bălegar