veșmânt
Romanian
Etymology
From Latin vestīmentum.
Noun
veșmânt n (plural veșminte)
Declension
Declension of veșmânt
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) veșmânt | veșmântul | (niște) veșminte | veșmintele |
| genitive/dative | (unui) veșmânt | veșmântului | (unor) veșminte | veșmintelor |
| vocative | veșmântule | veșmintelor | ||