rubricare

See also: rubricaré

Italian

Verb

rubricàre (first-person singular present rubrìco or (proscribed) rùbrico, first-person singular past historic rubricài, past participle rubricàto, auxiliary avére)

1. (historical) to colour/color, to illuminate (initial letters or titles) in red (in a codex)
2. to write down (a name, address, telephone number, etc.) in an address book

Conjugation

    Conjugation of rubricàre (-are) (See Appendix:Italian verbs)

infinitive	rubricàre
auxiliary verb		avére	gerund		rubricàndo
present participle		rubricànte	past participle		rubricàto
person	singular			plural
	first	second	third	first	second	third
indicative	io	tu	lui/lei, esso/essa	noi	voi	loro, essi/esse
present	rubrìco, rùbrico1	rubrìchi, rùbrichi1	rubrìca, rùbrica1	rubrichiàmo	rubricàte	rubrìcano, rùbricano1
imperfect	rubricàvo	rubricàvi	rubricàva	rubricavàmo	rubricavàte	rubricàvano
past historic	rubricài	rubricàsti	rubricò	rubricàmmo	rubricàste	rubricàrono
future	rubricherò	rubricherài	rubricherà	rubricherémo	rubricheréte	rubricherànno
conditional	io	tu	lui/lei, esso/essa	noi	voi	loro, essi/esse
present	rubricherèi	rubricherésti	rubricherèbbe, rubricherébbe	rubricherémmo	rubricheréste	rubricherèbbero, rubricherébbero
subjunctive	che io	che tu	che lui/che lei, che esso/che essa	che noi	che voi	che loro, che essi/che esse
present	rubrìchi, rùbrichi1	rubrìchi, rùbrichi1	rubrìchi, rùbrichi1	rubrichiàmo	rubrichiàte	rubrìchino, rùbrichino1
imperfect	rubricàssi	rubricàssi	rubricàsse	rubricàssimo	rubricàste	rubricàssero
imperative	—	tu	Lei	noi	voi	Loro
		rubrìca, rùbrica1	rubrìchi, rùbrichi1	rubrichiàmo	rubricàte	rubrìchino, rùbrichino1
negative imperative		non rubricàre	non rubrìchi, non rùbrichi1	non rubrichiàmo	non rubricàte	non rubrìchino, non rùbrichino1

¹Proscribed.

Related terms

• rubricatore
• rubricazione

Latin

Verb

rubrīcāre

1. inflection of rubrīcō:
   1. present active infinitive
   2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From rubrica +‎ -re.

Noun

rubricare f (plural rubricări)

1. classification

Declension

Declension of rubricare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) rubricare	rubricarea	(niște) rubricări	rubricările
genitive/dative	(unei) rubricări	rubricării	(unor) rubricări	rubricărilor
vocative	rubricare, rubricareo		rubricărilor

References

• rubricare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

rubricare

1. first/third-person singular future subjunctive of rubricar