sătura

See also: satura and saturá

Romanian

Etymology

Inherited from Latin saturāre, present active infinitive of saturō. Cf. also the borrowed doublet satura (“to saturate”).

Verb

a sătura (third-person singular present satură, past participle săturat) 1st conj.

1. to satiate, sate, satisfy
2. to fill, cloy.

Conjugation

    conjugation of sătura (first conjugation, no infix)

infinitive			a sătura
gerund			săturând
past participle			săturat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	satur	saturi	satură	săturăm	săturați	satură
	imperfect	săturam	săturai	sătura	săturam	săturați	săturau
	simple perfect	săturai	săturași	sătură	săturarăm	săturarăți	săturară
	pluperfect	săturasem	săturaseși	săturase	săturaserăm	săturaserăți	săturaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să satur	să saturi	să sature	să săturăm	să săturați	să sature
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		satură			săturați
	negative		nu sătura			nu săturați

Derived terms

• săturare
• săturat

Related terms

• sătul
• satura