răsuna
Romanian
Etymology
Inherited from Latin resonāre, present active infinitive of resonō. Compare the doublet rezona, borrowed through French.
Pronunciation
Audio: (file)
Verb
a răsuna (third-person singular present răsună, past participle răsunat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of răsuna (first conjugation, no infix)
| infinitive | a răsuna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | răsunând | ||||||
| past participle | răsunat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | răsun | răsuni | răsună | răsunăm | răsunați | răsună | |
| imperfect | răsunam | răsunai | răsuna | răsunam | răsunați | răsunau | |
| simple perfect | răsunai | răsunași | răsună | răsunarăm | răsunarăți | răsunară | |
| pluperfect | răsunasem | răsunaseși | răsunase | răsunaserăm | răsunaserăți | răsunaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să răsun | să răsuni | să răsune | să răsunăm | să răsunați | să răsune | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | răsună | răsunați | |||||
| negative | nu răsuna | nu răsunați | |||||