amărî

See also: amari, Amari, and āmari

Romanian

Etymology

Probably from a Vulgar Latin root *amarīre, from Latin amarēscere, present active infinitive of amarēscō, from amarus (“bitter”).

Verb

a amărî (third-person singular present amărăște, past participle amărât) 4th conj.

1. to embitter
2. to sadden
3. (reflexive) to become sad

Conjugation

    conjugation of amărî (fourth conjugation, -ăsc- infix)

infinitive			a amărî
gerund			amărând
past participle			amărât
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	amărăsc	amărăști	amărăște	amărâm	amărâți	amărăsc
	imperfect	amăram	amărai	amăra	amăram	amărați	amărau
	simple perfect	amărâi	amărâși	amărî	amărârăm	amărârăți	amărâră
	pluperfect	amărâsem	amărâseși	amărâse	amărâserăm	amărâserăți	amărâseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să amărăsc	să amărăști	să amărască	să amărâm	să amărâți	să amărască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		amărăște			amărâți
	negative		nu amărî			nu amărâți

Synonyms

• (sadden): întrista, supăra, mâhni

Antonyms

• (embitter): îndulci

Derived terms

• amărât

Related terms

• amar