bloca

See also: blocá and błocą

Romanian

Etymology

Borrowed from French bloquer.

Pronunciation

• IPA^(key): [bloˈka]

Verb

a bloca (third-person singular present blochează, past participle blocat) 1st conj.

1. to block; to obstruct

Conjugation

    conjugation of bloca (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a bloca
gerund			blocând
past participle			blocat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	blochez	blochezi	blochează	blocăm	blocați	blochează
	imperfect	blocam	blocai	bloca	blocam	blocați	blocau
	simple perfect	blocai	blocași	blocă	blocarăm	blocarăți	blocară
	pluperfect	blocasem	blocaseși	blocase	blocaserăm	blocaserăți	blocaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să blochez	să blochezi	să blocheze	să blocăm	să blocați	să blocheze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		blochează			blocați
	negative		nu bloca			nu blocați

---

Spanish

Verb

bloca

1. Formal second-person singular (usted) present indicative form of blocar.
2. Third-person singular (él, ella, also used with usted^?) present indicative form of blocar.
3. Informal second-person singular (tú) affirmative imperative form of blocar.