descălța
Romanian
Etymology
From Late Latin discalceāre, present active infinitive of discalceō, from Latin dis- + calceō.
Verb
a descălța (third-person singular present descalță, past participle descălțat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of descălța (first conjugation, no infix)
| infinitive | a descălța | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | descălțând | ||||||
| past participle | descălțat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | descalț | descalți | descalță | descălțăm | descălțați | descalță | |
| imperfect | descălțam | descălțai | descălța | descălțam | descălțați | descălțau | |
| simple perfect | descălțai | descălțași | descălță | descălțarăm | descălțarăți | descălțară | |
| pluperfect | descălțasem | descălțaseși | descălțase | descălțaserăm | descălțaserăți | descălțaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să descalț | să descalți | să descalțe | să descălțăm | să descălțați | să descalțe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | descalță | descălțați | |||||
| negative | nu descălța | nu descălțați | |||||