despuia

Romanian

Alternative forms

• despoia

Etymology

From Latin dēspoliāre, present active infinitive of dēspoliō.

Verb

a despuia (third-person singular present despoaie, past participle despuiat) 1st conj.

1. (reflexive) to strip, undress, disrobe
2. to flay, skin
3. to divest
4. to plunder, rob, sack, pillage, despoil

Conjugation

    conjugation of despuia (first conjugation, no infix)

infinitive			a despuia
gerund			despuind
past participle			despuiat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	despoi	despoi	despoaie	despuiem	despuiați	despoaie
	imperfect	despuiam	despuiai	despuia	despuiam	despuiați	despuiau
	simple perfect	despuiai	despuiași	despuie	despuiarăm	despuiarăți	despuiară
	pluperfect	despuiasem	despuiaseși	despuiase	despuiaserăm	despuiaserăți	despuiaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să despoi	să despoi	să despoaie	să despuiem	să despuiați	să despoaie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		despoaie			despuiați
	negative		nu despuia			nu despuiați

Synonyms

• (undress): dezbrăca, scoate hainele
• (flay): jupui
• (plunder, despoil): jefui, prăda, fura

Derived terms

• despuiere