fugi

See also: fugí and fuĝi

Catalan

Verb

fugi

---

Latin

Verb

(deprecated template usage) fūgī

1. first-person singular perfect active indicative of fugiō

Noun

fugī

1. genitive singular of fugium

---

Polish

Noun

fugi

1. inflection of fuga:
   1. genitive singular
   2. nominative plural
   3. accusative plural
   4. vocative plural

---

Portuguese

Verb

fugi

1. Template:pt-verb-form-of

---

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin *fugīre, from Latin fugere, present active infinitive of fugiō, from Proto-Italic *fugiō, ultimately from Proto-Indo-European *bʰewg-. Compare Italian fuggire, French fuir, Portuguese fugir.

Pronunciation

• IPA^(key): /fuˈd͡ʒi/

Verb

a fugi (third-person singular present fuge, past participle fugit) 4th conj.

1. to run

   Synonym: alerga

2. to flee, run away, escape

   Synonyms: evada, scăpa

Conjugation

    conjugation of fugi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a fugi
gerund			fugind
past participle			fugit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	fug	fugi	fuge	fugim	fugiți	fug
	imperfect	fugeam	fugeai	fugea	fugeam	fugeați	fugeau
	simple perfect	fugii	fugiși	fugi	fugirăm	fugirăți	fugiră
	pluperfect	fugisem	fugiseși	fugise	fugiserăm	fugiserăți	fugiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să fug	să fugi	să fugă	să fugim	să fugiți	să fugă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		fugi			fugiți
	negative		nu fugi			nu fugiți

Derived terms

• fugar
• fugări
• fugire

Related terms

• fugă
• fugaci