lăuda

See also: lauda, laudá, laudâ, and laudă

Romanian

Etymology

From Latin laudāre, present active infinitive of laudō.

Verb

a lăuda (third-person singular present laudă, past participle lăudat) 1st conj.

1. to praise, laud
2. to boast, brag

Conjugation

    conjugation of lăuda (first conjugation, no infix)

infinitive			a lăuda
gerund			lăudând
past participle			lăudat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	laud	lauzi	laudă	lăudăm	lăudați	laudă
	imperfect	lăudam	lăudai	lăuda	lăudam	lăudați	lăudau
	simple perfect	lăudai	lăudași	lăudă	lăudarăm	lăudarăți	lăudară
	pluperfect	lăudasem	lăudaseși	lăudase	lăudaserăm	lăudaserăți	lăudaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să laud	să lauzi	să laude	să lăudăm	să lăudați	să laude
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		laudă			lăudați
	negative		nu lăuda			nu lăudați

Synonyms

• glorifica
• slăvi

Related terms

• laudă
• lăudabil
• lăudare
• lăudat
• lăudător