păgân

See also: pagan, Pagan, and págán

Romanian

Etymology

Inherited from Late Latin pāgānus. Compare Aromanian pãngãn. Doublet of pogan.

Pronunciation

• IPA^(key): /pəˈɡɨn/

Adjective

păgân m or n (feminine singular păgână, masculine plural păgâni, feminine/neuter plural păgâne)

1. pagan, heathen
2. (archaic, historical) Muslim or Turkish

Declension

Declension of păgân

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	păgân		păgână		păgâni	păgâne
	definite	păgânul		păgâna		păgânii	păgânele
genitive- dative	indefinite	păgân		păgâne		păgâni	păgâne
	definite	păgânului		păgânei		păgânilor	păgânelor

Noun

păgân m (plural păgâni)

1. pagan, heathen
2. cruel or wicked person

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	păgân	păgânul		păgâni	păgânii
genitive-dative	păgân	păgânului		păgâni	păgânilor
vocative	păgânule			păgânilor

Derived terms

• păgânătate
• păgânime
• păgânism

Related terms

• pângări