prăda

See also: Prada, pradã, and pradă

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin *praedāre, from Latin praedārī, present active infinitive of praedor.

Verb

a prăda (third-person singular present pradă, past participle prădat) 1st conj.

1. to plunder, pillage, sack, rob, loot, ravage, ransack

Conjugation

    conjugation of prăda (first conjugation, no infix)

infinitive			a prăda
gerund			prădând
past participle			prădat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	prad	prazi	pradă	prădăm	prădați	pradă
	imperfect	prădam	prădai	prăda	prădam	prădați	prădau
	simple perfect	prădai	prădași	prădă	prădarăm	prădarăți	prădară
	pluperfect	prădasem	prădaseși	prădase	prădaserăm	prădaserăți	prădaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să prad	să prazi	să prade	să prădăm	să prădați	să prade
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		pradă			prădați
	negative		nu prăda			nu prădați

Derived terms

• prădare

Related terms

• pradă
• prădător
• prădăciune