săra

See also: sara, Sara, sarà, Sára, Sâra, šara, Sárá, and Appendix:Variations of "sara"

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin root *salāre, from a change in conjugation of Latin salīre, present active infinitive of saliō (“I salt”), from sal. Compare Italian salare, French saler, Spanish, Portuguese, and Catalan salar, Friulian salâ, also Aromanian ãnsar, ãnsãrari.

Verb

a săra (third-person singular present sărează, past participle sărat) 1st conj.

1. to salt
2. to brine

Conjugation

    conjugation of săra (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a săra
gerund			sărând
past participle			sărat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sărez	sărezi	sărează	sărăm	sărați	sărează
	imperfect	săram	sărai	săra	săram	sărați	sărau
	simple perfect	sărai	sărași	sără	sărarăm	sărarăți	sărară
	pluperfect	sărasem	săraseși	sărase	săraserăm	săraserăți	săraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sărez	să sărezi	să săreze	să sărăm	să sărați	să săreze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sărează			sărați
	negative		nu săra			nu sărați

Antonyms

• desăra

Derived terms

• presăra
• saramura
• saramurare
• saramurat
• saramură
• sărar
• sărare
• sărat
• sărărie
• sărăriță
• sărător
• sărătură
• sărățea

Related terms

• sare

---

Singpho

Noun

săra

1. teacher

References

• Stephen Morey, The Singpho Agentive – Functions and Meanings (2012), p. 10