specificus
Latin
Etymology
Late Latin; from speciēs (“kind”) + faciō (“make”).
Pronunciation
- (Classical Latin) IPA(key): /speˈki.fi.kus/, [s̠pɛˈkɪfɪkʊs̠]
- (modern Italianate Ecclesiastical) IPA(key): /speˈt͡ʃi.fi.kus/, [speˈt͡ʃiːfikus]
Adjective
specificus (feminine specifica, neuter specificum); first/second-declension adjective
Declension
First/second-declension adjective.
Number | Singular | Plural | |||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
Nominative | specificus | specifica | specificum | specificī | specificae | specifica | |
Genitive | specificī | specificae | specificī | specificōrum | specificārum | specificōrum | |
Dative | specificō | specificō | specificīs | ||||
Accusative | specificum | specificam | specificum | specificōs | specificās | specifica | |
Ablative | specificō | specificā | specificō | specificīs | |||
Vocative | specifice | specifica | specificum | specificī | specificae | specifica |
Related terms
Descendants
- Catalan: específic
- English: specific
- French: spécifique
- Galician: específico
- Italian: specifico
- Occitan: especific
- Portuguese: específico
- Spanish: específico