stăpânire

Romanian

Etymology

From stăpâni +‎ -re.

Pronunciation

• IPA^(key): /stə.pɨˈni.re/
• Rhymes: -ire
• Hyphenation: stă‧pâ‧ni‧re

Noun

stăpânire f (uncountable)

1. control, domination, authority, rule, command, authority, dominion, mastery

   stăpânire de sine ― restraint, self-control

Declension

singular only	indefinite	definite
nominative-accusative	stăpânire	stăpânirea
genitive-dative	stăpâniri	stăpânirii
vocative	stăpânire, stăpânireo

Further reading

• “stăpânire”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2026