ventila

See also: ventilá, ventilà, and ventilâ

Catalan

Pronunciation

• IPA^(key): (Central) [bənˈti.lə]
• IPA^(key): (Balearic) [vənˈti.lə]
• IPA^(key): (Valencia) [venˈti.la]

Verb

ventila

---

French

Verb

ventila

1. third-person singular past historic of ventiler

Anagrams

• nivelât

---

Italian

Verb

ventila

1. third-person singular present indicative of ventilare
2. second-person singular imperative of ventilare

Anagrams

• levanti, valenti

---

Latin

Verb

(deprecated template usage) ventilā

1. second-person singular present active imperative of ventilō

---

Portuguese

Verb

ventila

1. Template:pt-verb-form-of

---

Romanian

Etymology

Borrowed from French ventiler, Latin ventilare. Compare the doublet vântura, inherited through Vulgar Latin.

Verb

a ventila (third-person singular present ventilează, past participle ventilat) 1st conj.

1. to ventilate

Conjugation

    conjugation of ventila (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a ventila
gerund			ventilând
past participle			ventilat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ventilez	ventilezi	ventilează	ventilăm	ventilați	ventilează
	imperfect	ventilam	ventilai	ventila	ventilam	ventilați	ventilau
	simple perfect	ventilai	ventilași	ventilă	ventilarăm	ventilarăți	ventilară
	pluperfect	ventilasem	ventilaseși	ventilase	ventilaserăm	ventilaserăți	ventilaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ventilez	să ventilezi	să ventileze	să ventilăm	să ventilați	să ventileze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ventilează			ventilați
	negative		nu ventila			nu ventilați

Related terms

• vânt
• vântura
• ventilație

 

---

Spanish

Pronunciation

• IPA^(key): /benˈtila/ [bẽn̪ˈt̪i.la]

Verb

ventila

1. Third-person singular (él, ella, also used with usted^?) present indicative form of ventilar.
2. Informal second-person singular (tú) affirmative imperative form of ventilar.