cânta

See also: canta, cantá, cantà, cantâ, cântă, and çanta

Romanian

Etymology

From Latin cantāre, present active infinitive of cantō, frequentative of canō, ultimately from Proto-Indo-European *keh₂n-. Compare Aromanian cãntu, cãntari, Italian cantare.

Pronunciation

• IPA^(key): [kɨnˈta]

Verb

a cânta (third-person singular present cântă, past participle cântat) 1st conj.

1. to sing
2. to play (an instrument)

   Poate cânta la pian foarte bine. - He/she can play piano very well.

Conjugation

    conjugation of cânta (first conjugation, no infix)

infinitive			a cânta
gerund			cântând
past participle			cântat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cânt	cânți	cântă	cântăm	cântați	cântă
	imperfect	cântam	cântai	cânta	cântam	cântați	cântau
	simple perfect	cântai	cântași	cântă	cântarăm	cântarăți	cântară
	pluperfect	cântasem	cântaseși	cântase	cântaserăm	cântaserăți	cântaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cânt	să cânți	să cânte	să cântăm	să cântați	să cânte
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cântă			cântați
	negative		nu cânta			nu cântați

Derived terms

• cântare
• cântăreț
• cântăreață

Related terms

• cânt
• cântător
• cântec
• descânta
• încânta

See also

• кынта (cînta) (Moldavian Cyrillic spelling)