calamita

See also: calamità

Italian

Pronunciation

• IPA^(key): /ka.laˈmi.ta/
• Rhymes: -ita
• Hyphenation: ca‧la‧mì‧ta

Etymology 1

Probably from Greek καδμεία.

Noun

calamita f (plural calamite)

1. magnet; fridge magnet
2. lodestone, magnetite
3. compass needle

Synonyms

• magnete

Derived terms

• calamitare
• calamitato

Etymology 2

See the etymology of the corresponding lemma form.

Verb

calamita

1. inflection of calamitare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• talamica

Romanian

Etymology

From calamitate.

Verb

a calamita (third-person singular present calamitează, past participle calamitat) 1st conj.

1. to devastate

Conjugation

    conjugation of calamita (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a calamita
gerund			calamitând
past participle			calamitat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	calamitez	calamitezi	calamitează	calamităm	calamitați	calamitează
	imperfect	calamitam	calamitai	calamita	calamitam	calamitați	calamitau
	simple perfect	calamitai	calamitași	calamită	calamitarăm	calamitarăți	calamitară
	pluperfect	calamitasem	calamitaseși	calamitase	calamitaserăm	calamitaserăți	calamitaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să calamitez	să calamitezi	să calamiteze	să calamităm	să calamitați	să calamiteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		calamitează			calamitați
	negative		nu calamita			nu calamitați

Spanish

Pronunciation

• IPA^(key): /kalaˈmita/ [ka.laˈmi.t̪a]
• Rhymes: -ita
• Syllabification: ca‧la‧mi‧ta

Noun

calamita f (plural calamitas)

1. lodestone

   Synonym: imán

2. magnetic compass

   Synonyms: brújula, compás

Further reading

• “calamita”, in Diccionario de la lengua española, Vigésima tercera edición, Real Academia Española, 2014