cina

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search
See also: Appendix:Variations of "cina"

Fijian[edit]

Etymology[edit]

From Proto-Central Pacific *cina, from Proto-Oceanic *sinaʀ, from Proto-Malayo-Polynesian *sinaʀ.

Pronunciation[edit]

Noun[edit]

cina

  1. torch
    Synonym: rarama

Kanakanabu[edit]

Noun[edit]

cina

  1. mother

Kikuyu[edit]

Pronunciation[edit]

Verb[edit]

cina (infinitive gũcina)

  1. (transitive) to burn[1]

References[edit]

  1. ^ “cina” in Benson, T.G. (1964). Kikuyu-English dictionary. Oxford: Clarendon Press.

Romanian[edit]

Etymology 1[edit]

Inherited from Latin cēnāre, present active infinitive of cēnō.

Pronunciation[edit]

Verb[edit]

a cina (third-person singular present cinează, past participle cinat) 1st conj.

  1. to dine, sup, have dinner
    La ce oră cinăm în această seară?
    At what time are we dining this evening?
Conjugation[edit]
    conjugation of cina (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a cina
gerund cinând
past participle cinat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cinez cinezi cinează cinăm cinați cinează
imperfect cinam cinai cina cinam cinați cinau
simple perfect cinai cinași cină cinarăm cinarăți cinară
pluperfect cinasem cinaseși cinase cinaserăm cinaserăți cinaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cinez să cinezi să cineze să cinăm să cinați să cineze
imperative — tu — — voi —
affirmative cinează cinați
negative nu cina nu cinați
Related terms[edit]

Etymology 2[edit]

See the etymology of the corresponding lemma form.

Pronunciation[edit]

Noun[edit]

cina f

  1. definite nominative/accusative singular of cină

Volapük[edit]

Noun[edit]

cina

  1. genitive singular of cin
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=cina&oldid=77823265"