cina

See also: Cina, ĉina, ciña, cină, čina, čína, Čína, cīņa, and cḯna

Fijian

Etymology

From Proto-Oceanic [Term?], from Proto-Malayo-Polynesian *sinaʀ, from Proto-Austronesian [Term?].

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈðina/

Noun

cina

1. torch

---

Kanakanabu

Noun

cina

1. mother

---

Romanian

Pronunciation

Verb

• IPA^(key): [t͡ʃiˈna]

Noun

• IPA^(key): [ˈt͡ʃina]

Etymology

From Latin cēnāre, present active infinitive of cēnō.

Verb

a cina (third-person singular present cinează, past participle cinat) 1st conj.

1. to dine, sup, have dinner

   La ce oră cinăm în această seară?

   At what time are we dining this evening?

Conjugation

    conjugation of cina (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a cina
gerund			cinând
past participle			cinat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cinez	cinezi	cinează	cinăm	cinați	cinează
	imperfect	cinam	cinai	cina	cinam	cinați	cinau
	simple perfect	cinai	cinași	cină	cinarăm	cinarăți	cinară
	pluperfect	cinasem	cinaseși	cinase	cinaserăm	cinaserăți	cinaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cinez	să cinezi	să cineze	să cinăm	să cinați	să cineze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cinează			cinați
	negative		nu cina			nu cinați

Related terms

• cină

Noun

cina f

1. definite nominative/accusative singular of cină

---

Volapük

Noun

cina

1. genitive singular of cin