desface

Romanian

Etymology

Inherited from Early Medieval Latin disfacere, from Latin dis- + facere. Synchronically des- +‎ face.

Pronunciation

• IPA^(key): /desˈfat͡ʃe/

• Audio

  (file)

Verb

a desface (third-person singular present desface, past participle desfăcut) 3rd conj.

1. to undo
2. to open, loosen
3. to untie, unfasten, unfurl

   Synonym: dezlega

4. to disassemble

Conjugation

    conjugation of desface (third conjugation, past participle in -ut)

infinitive			a desface
gerund			desfăcând
past participle			desfăcut
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	desfac	desfaci	desface	desfacem	desfaceți	desfac
	imperfect	desfăceam	desfăceai	desfăcea	desfăceam	desfăceați	desfăceau
	simple perfect	desfăcui	desfăcuși	desfăcu	desfăcurăm	desfăcurăți	desfăcură
	pluperfect	desfăcusem	desfăcuseși	desfăcuse	desfăcuserăm	desfăcuserăți	desfăcuseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să desfac	să desfaci	să desfacă	să desfacem	să desfaceți	să desfacă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		desfă			desfaceți
	negative		nu desface			nu desfaceți

Derived terms

• desfacere

Related terms

• face

See also

• desfășura