pipera

See also: piperà

Latin

Noun

pipera

1. nominative/accusative/vocative plural of piper

Romanian

Etymology

Etymology tree

Romanian piper

Proto-Indo-European *-h₂

Proto-Indo-European *-éh₂

Proto-Indo-European *-yéti

Proto-Indo-European *-eh₂yéti

Proto-Indo-European *-h₂tiinflu.

Proto-Italic *-ājō

Proto-Italic *-āō

Latin -ō

Romanian -a

Romanian pipera

From piper + -a.

Verb

a pipera (third-person singular present piperează, past participle piperat) 1st conjugation

1. to pepper

Conjugation

    conjugation of pipera (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a pipera
gerund			piperând
past participle			piperat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	piperez	piperezi	piperează	piperăm	piperați	piperează
	imperfect	piperam	piperai	pipera	piperam	piperați	piperau
	simple perfect	piperai	piperași	piperă	piperarăm	piperarăți	piperară
	pluperfect	piperasem	piperaseși	piperase	piperaserăm	piperaserăți	piperaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să piperez	să piperezi	să pipereze	să piperăm	să piperați	să pipereze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		piperează			piperați
	negative		nu pipera			nu piperați

Spanish

Pronunciation

• IPA^(key): /piˈpeɾa/ [piˈpe.ɾa]
• Rhymes: -eɾa
• Syllabification: pi‧pe‧ra

Noun

pipera f (plural piperas)

1. female equivalent of pipero