încheia

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin inclāvāre or *inclāviāre, from Latin clāvus (“nail”) or clāvis (“key”) (cf. also Late Latin clāvāre, clāvō). Probably influenced by cheie. Compare also Friulian inclavâ, French enclouer.

Verb

a încheia (third-person singular present încheie, past participle încheiat) 1st conj.

1. to conclude, end, wrap up, wind up, close
2. to combine, unite
3. to fasten, fix, button up
4. (figuratively) to contract

Conjugation

    conjugation of încheia (first conjugation, no infix)

infinitive			a încheia
gerund			încheind
past participle			încheiat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	închei	închei	încheie	încheiem	încheiați	încheie
	imperfect	încheiam	încheiai	încheia	încheiam	încheiați	încheiau
	simple perfect	încheiai	încheiași	încheie	încheiarăm	încheiarăți	încheiară
	pluperfect	încheiasem	încheiaseși	încheiase	încheiaserăm	încheiaserăți	încheiaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să închei	să închei	să încheie	să încheiem	să încheiați	să încheie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încheie			încheiați
	negative		nu încheia			nu încheiați

Synonyms

• (conclude): conchide, termina

Antonyms

• (fasten): descheia

Derived terms

• încheiere

Related terms

• cheie

See also

• încuia