izbi
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from Old Church Slavonic избити (izbiti), from из- (iz-) + бити (biti), from Proto-Slavic *biti (“to beat”), from Proto-Indo-European *bʰeyH-. Compare Serbo-Croatian izbiti and Russian избить (izbitʹ).
Pronunciation[edit]
Audio (file)
Verb[edit]
a izbi (third-person singular present izbește, past participle izbit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of izbi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a izbi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | izbind | ||||||
| past participle | izbit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | izbesc | izbești | izbește | izbim | izbiți | izbesc | |
| imperfect | izbeam | izbeai | izbea | izbeam | izbeați | izbeau | |
| simple perfect | izbii | izbiși | izbi | izbirăm | izbirăți | izbiră | |
| pluperfect | izbisem | izbiseși | izbise | izbiserăm | izbiserăți | izbiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să izbesc | să izbești | să izbească | să izbim | să izbiți | să izbească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | izbește | izbiți | |||||
| negative | nu izbi | nu izbiți | |||||