peți

See also: peti, Peti, pēti, and pētī

Romanian

Etymology

From a Vulgar Latin root *petīre, from Latin petere, present active infinitive of petō, from Proto-Indo-European *peth₂-. Compare Old Neapolitan pezzire ("to ask/beg for alms"), Italian pezzente (“beggar”), Spanish and Portuguese pedir.

Verb

a peți (third-person singular present pețește, past participle pețit) 4th conj.

1. to propose, ask to marry, often through an intermediate, such as the woman's family
2. to sue (seek by request, petition)

Conjugation

    conjugation of peți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a peți
gerund			pețind
past participle			pețit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	pețesc	pețești	pețește	pețim	pețiți	pețesc
	imperfect	pețeam	pețeai	pețea	pețeam	pețeați	pețeau
	simple perfect	peții	pețiși	peți	pețirăm	pețirăți	pețiră
	pluperfect	pețisem	pețiseși	pețise	pețiserăm	pețiserăți	pețiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să pețesc	să pețești	să pețească	să pețim	să pețiți	să pețească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		pețește			pețiți
	negative		nu peți			nu pețiți

Derived terms

• pețire

Related terms

• petiție

See also

• căsători