trage

See also: Trage and träge

German

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

trage

1. inflection of tragen:
   1. first-person singular present
   2. first/third-person singular subjunctive I
   3. singular imperative

Anagrams

• grate, Greta, targe, great

---

Middle Dutch

Etymology

From Old Dutch *trāgi, from Proto-Germanic *trēgijaz; see *tregô (“sadness, sluggishness”).

Adjective

trâge

1. slow, sluggish
2. slow, lazy
3. weak

Inflection

This adjective needs an inflection-table template.

Alternative forms

• trege

Descendants

• Dutch: traag
• Limburgish: traog

Further reading

• “traech, trage”, in Vroegmiddelnederlands Woordenboek, 2000
• Verwijs, E., Verdam, J. (1885–1929) “traech”, in Middelnederlandsch Woordenboek, The Hague: Martinus Nijhoff, →ISBN, page traech

---

Romanian

Etymology

From Vulgar Latin *tragere, from Latin trahere, present active infinitive of trahō, from Proto-Indo-European *tragʰ- (“to draw, drag”).

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a trage (third-person singular present trage, past participle tras) 3rd conj.

1. to pull, draw, drag
2. to shoot (pull a trigger)

Conjugation

    conjugation of trage (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a trage
gerund			trăgând
past participle			tras
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	trag	tragi	trage	tragem	trageți	trag
	imperfect	trăgeam	trăgeai	trăgea	trăgeam	trăgeați	trăgeau
	simple perfect	trăsei	trăseși	trase	traserăm	traserăți	traseră
	pluperfect	trăsesem	trăseseși	trăsese	trăseserăm	trăseserăți	trăseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să trag	să tragi	să tragă	să tragem	să trageți	să tragă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		trage			trageți
	negative		nu trage			nu trageți

Derived terms

• atrage
• distrage
• extrage
• retrage

• tragere
• trăgător
• trăgătoare
• sustrage

Related terms

• tărăgăna