comanda

See also: comandá, comandà, comânda, comandâ, and comandă

Catalan

Pronunciation

• IPA^(key): (Central) [kuˈman.də]
• IPA^(key): (Balearic) [koˈman.də]
• IPA^(key): (Valencia) [koˈman.da]

Verb

comanda

---

Italian

Verb

comanda

1. third-person singular present indicative of comandare
2. second-person singular imperative of comandare

---

Portuguese

Verb

comanda

1. Template:pt-verb-form-of

Noun

comanda f (plural comandas)

1. (Brazil) the document in which a client's orders are registered in a restaurant or similar eating shop

---

Romanian

Etymology

From French commander. Cf. also the inherited doublet comânda.

Verb

a comanda (third-person singular present comandă, past participle comandat) 1st conj.

1. to order, command, lead

   Synonyms: ordona, porunci, conduce

Conjugation

    conjugation of comanda (first conjugation, no infix)

infinitive			a comanda
gerund			comandând
past participle			comandat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	comand	comanzi	comandă	comandăm	comandați	comandă
	imperfect	comandam	comandai	comanda	comandam	comandați	comandau
	simple perfect	comandai	comandași	comandă	comandarăm	comandarăți	comandară
	pluperfect	comandasem	comandaseși	comandase	comandaserăm	comandaserăți	comandaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să comand	să comanzi	să comande	să comandăm	să comandați	să comande
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		comandă			comandați
	negative		nu comanda			nu comandați

Related terms

• comandă

See also

• comânda

---

Spanish

Pronunciation

• IPA^(key): /koˈmanda/ [koˈmãn̪.d̪a]

Verb

comanda

1. Third-person singular (él, ella, also used with usted^?) present indicative form of comandar.
2. Informal second-person singular (tú) affirmative imperative form of comandar.