ordinare

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search
See also: ordináré and ordinäre

Esperanto[edit]

Etymology[edit]

From ordinar- +‎ -e.

Pronunciation[edit]

  • IPA(key): [ordiˈnare]
  • Audio:
    (file)
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: or‧di‧na‧re

Adverb[edit]

ordinare

  1. ordinarily, usually

Italian[edit]

Etymology[edit]

From Latin ōrdināre.

Pronunciation[edit]

  • IPA(key): /or.diˈna.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: or‧di‧nà‧re

Verb[edit]

ordinàre (first-person singular present órdino, first-person singular past historic ordinài, past participle ordinàto, auxiliary avére) (transitive)

  1. to order
  2. to arrange
  3. to prescribe
  4. (religion) to ordain

Conjugation[edit]

Related terms[edit]

See also[edit]

Further reading[edit]

  • ordinare in Collins Italian-English Dictionary
  • ordinare in Aldo Gabrielli, Grandi Dizionario Italiano (Hoepli)
  • ordinare in garzantilinguistica.it – Garzanti Linguistica, De Agostini Scuola Spa
  • ordináre in Dizionario Italiano Olivetti, Olivetti Media Communication
  • ordinare in sapere.it – De Agostini Editore
  • ordinare in Treccani.it – Vocabolario Treccani on line, Istituto dell'Enciclopedia Italiana

Anagrams[edit]

Latin[edit]

Pronunciation[edit]

Verb[edit]

ōrdināre

  1. inflection of ōrdinō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Neapolitan[edit]

Verb[edit]

ordinare

  1. Alternative spelling of ordenare (to order)

Romanian[edit]

Noun[edit]

ordinare f (plural ordinări)

  1. Obsolete form of ordonare.

Declension[edit]

References[edit]

  • ordinare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN