učenec

Definition from Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Czech[edit]

Etymology[edit]

učený +‎ -ec

Pronunciation[edit]

Noun[edit]

učenec m

  1. scholar (specialist)

Derived terms[edit]

Related terms[edit]

Further reading[edit]


Slovene[edit]

Pronunciation[edit]

  • IPA(key): /ut͡ʃɛ̀ːnət͡s/

Noun[edit]

učénəc m anim

  1. pupil (student)

Inflection[edit]

Masculine anim., soft o-stem
nom. sing. učênec
gen. sing. učênca
singular dual plural
nominative učênec učênca učênci
accusative učênca učênca učênce
genitive učênca učêncev učêncev
dative učêncu učêncema učêncem
locative učêncu učêncih učêncih
instrumental učêncem učêncema učênci