drege

See also: dregë

Norwegian Nynorsk

Verb

drege

1. past participle of dra

---

Romanian

Alternative forms

• direge, derege — dated, regional

Etymology

Inherited from Latin dīrigere, present active infinitive of dīrigō. Doublet of dirigui and dirija.

Verb

a drege (third-person singular present drege, past participle dres) 3rd conj.

1. (popular) to mend, repair, fix, doctor, restore, renew, renovate, set in order

Conjugation

    conjugation of drege (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a drege
gerund			dregând
past participle			dres
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dreg	dregi	drege	dregem	dregeți	dreg
	imperfect	dregeam	dregeai	dregea	dregeam	dregeați	dregeau
	simple perfect	dresei	dreseși	drese	dreserăm	dreserăți	dreseră
	pluperfect	dresesem	dreseseși	dresese	dreseserăm	dreseserăți	dreseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dreg	să dregi	să dregă	să dregem	să dregeți	să dregă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		drege			dregeți
	negative		nu drege			nu dregeți

Synonyms

• repara, îndrepta

Derived terms

• dregător
• dregere

Related terms

• dirigui, dirija
• drept